știmă
Etimologie
Din germană Stimme.
Pronunție
- AFI: /'ʃti.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului știmă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | știmă | știme |
| Articulat | știma | știmele |
| Genitiv-Dativ | știmei | știmelor |
| Vocativ | ' | ' |
- parte care revine fiecăruia dintre interpreții unei compoziții muzicale, reprezentând un extras din partitura generală.
Traduceri
Traduceri