ștocălire
română
Etimologie
Din ștocăli.
Pronunție
- AFI: /ʃto.kə'li.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului ștocălire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ștocălire | ștocăliri |
| Articulat | ștocălirea | ștocălirile |
| Genitiv-Dativ | ștocălirii | ștocălirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a ștocăli și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri