ștrofăluire
română
Etimologie
Din ștrofălui.
Pronunție
- AFI: /ʃtro.fə.lu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului ștrofăluire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ștrofăluire | ștrofăluiri |
| Articulat | ștrofăluirea | ștrofăluirile |
| Genitiv-Dativ | ștrofăluirii | ștrofăluirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a ștrofălui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri