șuntare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din șunta.

Pronunție

  • AFI: /ʃun'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
șuntare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șuntare șuntări
Articulat șuntarea șuntările
Genitiv-Dativ șuntării șuntărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a șunta și rezultatul ei.


Traduceri