țăcănitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a țăcăni + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ʦə.kə.ni'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țăcănitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țăcănitură țăcănituri
Articulat țăcănitura țăcăniturile
Genitiv-Dativ țăcăniturii țăcăniturilor
Vocativ țăcănitură țăcăniturilor
  1. țăcănit.


Traduceri

Referințe