țiclău
română
Etimologie
Din maghiară szikla.
Pronunție
- AFI: /ʦi'kləw/
Substantiv
| Declinarea substantivului țiclău | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țiclău | țiclăuri |
| Articulat | țiclăul | țiclăurile |
| Genitiv-Dativ | țiclăului | țiclăurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- stâncă ascuțită pe vârful unui munte sau deal.
Traduceri
Traduceri