țidulă
română
Etimologie
Din ucraineană țidula.
Pronunție
- AFI: /ʦi'du.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului țidulă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țidulă | țidule |
| Articulat | țidula | țidulele |
| Genitiv-Dativ | țidulei | țidulelor |
| Vocativ | ' | ' |
- comunicare scurtă, scrisă pe o bucată de hârtie.
Traduceri
Traduceri