țigănime

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din țigan + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /ʦi.gə'ni.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
țigănime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țigănime invariabil
Articulat țigănimea invariabil
Genitiv-Dativ țigănimii invariabil
Vocativ țigănime invariabil
  1. țigănie.


Traduceri

Anagrame

Referințe