ținc

română

Din germană Zinke.

Declinarea substantivului ținc
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ținc	ținci
Articulat	țincul	țincii
Genitiv-Dativ	țincului	țincilor
Vocativ	'	'

fiecare dintre proeminențele executate la extremitatea a două scânduri care se îmbină, una intrând în golurile celeilalte.