τρύπα

De la Wikționar, dicționarul liber

greacă

(Ελληνικά)

Etimologie

Din greacă koine τρῦπα (trûpa).

Pronunție

  • AFI: /ˈtɾi.pa/


Substantiv

τρύπα (trýpa)

Declinarea substantivului
τρύπα
f. Singular Plural
Nominativ τρύπα τρύπες
Genitiv τρύπας τρυπών
Acuzativ τρύπα τρύπες
Vocativ τρύπα τρύπες
  1. gaură, deschizătură

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

Etimologie

Din τρυπάω, τρυπώ (trypáo, trypó).

Verb

τρύπα (trýpa)

  1. forma de persoana a II-a singular la imperativ imperfectiv pentru τρυπάω, τρυπώ.
  2. forma de persoana a II-a singular la trecut simplu imperativ perfectiv pentru τρυπάω, τρυπώ.

Referințe