τρύπα
(Ελληνικά)
Etimologie
Din greacă koine τρῦπα (trûpa).
Pronunție
- AFI: /ˈtɾi.pa/
Substantiv
τρύπα (trýpa)
| Declinarea substantivului τρύπα | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | τρύπα | τρύπες |
| Genitiv | τρύπας | τρυπών |
| Acuzativ | τρύπα | τρύπες |
| Vocativ | τρύπα | τρύπες |
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Expresii
Etimologie
Din τρυπάω, τρυπώ (trypáo, trypó).
Verb
τρύπα (trýpa)
- forma de persoana a II-a singular la imperativ imperfectiv pentru τρυπάω, τρυπώ.
- forma de persoana a II-a singular la trecut simplu imperativ perfectiv pentru τρυπάω, τρυπώ.