De la Wikționar, dicționarul liber
(русский)
Etimologie
Din proto-slavă *orьlъ < proto-indo-europeană *h₃er-.
Substantiv
орёл (orjól)
- acvilă
- (fig.) bărbat curajos
| m. |
Singular |
Plural |
| Nominativ |
орёл |
орлы |
| Genitiv |
орла |
орлов |
| Dativ |
орлу |
орлам |
| Acuzativ |
орла |
орлов |
| Instrumental |
орлом |
орлами |
| Prepozițional |
орле |
орлах |
