Altar

Vezi și : altar

Altarul

română

Etimologie

Din latină altarium.

Pronunție

• AFI: /al'tar/

Nume propriu

Declinarea substantivului Altar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	Altar	-
Articulat	Altarul	-
Genitiv-Dativ	Altarului	-
Vocativ	-	-

1. (art.) o constelație australă.

Traduceri

constelație din emisfera australă

armeană: Զոհասեղանը (հայերեն) bielorusă: Ахвярнік (беларуская) bulgară: Жертвеник (български) catalană: Altar (català) cehă: Oltář (čeština) chineză: 天坛座 (中文) coreeană: 제단자리 (한국어) croată: Oltar (hrvatski) daneză: Alteret (dansk) ebraică: מזבח (עברית) engleză: Ara (English) esperanto: Altaro (Esperanto) estoniană: Altar (eesti) finlandeză: Alttari (suomi) franceză: Autel (français) galiciană: Altar (galego) germană: Altar (Deutsch) greacă: Βωμός (Ελληνικά) (Vomós)

indoneziană: Ara (Bahasa Indonesia) italiană: Altare (italiano) japoneză: さいだん座 (日本語) latină: Ara (Latina) letonă: Altāra (latviešu) lituaniană: Aukuras (lietuvių) maghiară: Oltár (magyar) norvegiană: Alteret (norsk), Altaret (norsk) neerlandeză: Altaar (Nederlands) persană: آتشدان (فارسی) poloneză: Ołtarz (polski) portugheză: Ara (português), Altar (português) rusă: Жертвенник (русский) slovacă: Oltár (slovenčina) spaniolă: Ara (español) suedeză: Altaret (svenska) turcă: Sunak takımyıldızı (Türkçe) ucraineană: Жертовник (українська)

Referințe

• DEX online