Emil

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”). Confer franceză Émile și germană Emil.

Pronunție


Nume propriu


Declinarea substantivului
Emil
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ Emil invariabil
Articulat Emil invariabil
Dativ-Genitiv lui Emil invariabil
Vocativ - invariabil
  1. prenume masculin.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





cehă

(čeština)

Etimologie

Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție


Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe





daneză

(dansk)

Etimologie

Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Referințe





engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din germană Emil < latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

  • AFI: /eɪˈmil/


Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Cuvinte apropiate

Referințe





faroeză

(føroyskt)

Etimologie

Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Referințe





finlandeză

(suomi)

Etimologie

Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Referințe





germană

(Deutsch)

Etimologie

Din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

  • AFI : /eˈmiːl/


Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Cuvinte apropiate

Referințe





islandeză

(íslenska)

Etimologie

Din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Referințe





maghiară

(magyar)

Etimologie

Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

  • AFI : /ˈɛmil/


Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Cuvinte apropiate

Referințe





norvegiană

(norsk)

Etimologie

Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Referințe





slovacă

(slovenčina)

Etimologie

Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

  • AFI : /ˈɛmiɫ/


Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Cuvinte apropiate

Referințe





slovenă

(slovenščina)

Etimologie

Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Atestat pentru primat dată în 1741; din franceză Émile < latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Cuvinte apropiate

Referințe