Sari la conținut

Emil

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”). Confer franceză Émile și germană Emil.

Pronunție


Nume propriu


Declinarea substantivului
Emil
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ Emil invariabil
Articulat Emil invariabil
Genitiv-Dativ lui Emil invariabil
Vocativ - invariabil
  1. prenume masculin.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





(čeština)

Etimologie

Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție


Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe





(dansk)

Etimologie

Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Referințe





(English)

Variante

Etimologie

Din germană Emil < latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

  • AFI: /eɪˈmil/


Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Cuvinte apropiate

Referințe





(føroyskt)

Etimologie

Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Referințe





(suomi)

Etimologie

Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Referințe





(Deutsch)

Etimologie

Din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

  • AFI : /eˈmiːl/


Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Cuvinte apropiate

Referințe





(íslenska)

Etimologie

Din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Referințe





(magyar)

Etimologie

Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

  • AFI : /ˈɛmil/


Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Cuvinte apropiate

Referințe





(norsk)

Etimologie

Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Referințe





(slovenčina)

Etimologie

Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

  • AFI : /ˈɛmiɫ/


Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Cuvinte apropiate

Referințe





(slovenščina)

Etimologie

Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Referințe





(svenska)

Etimologie

Atestat pentru primat dată în 1741; din franceză Émile < latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Nume propriu

Emil

  1. prenume masculin; Emil

Cuvinte apropiate

Referințe