Koch
 Vezi și : koch
|
germană
(Deutsch)
Etimologie
Atestat în secolul al IX-lea; din germană veche de sus choch, care provine din latină târzie cocus < latină coquus.
Pronunție
- AFI: /kɔχ/
Substantiv
| Declinarea substantivului der Koch | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | der Koch | die Köche |
| Acuzativ | den Koch | die Köche |
| Dativ | dem Koch(e) | den Köchen |
| Genitiv | des Koch(e)s | der Köche |
- (gastr.) bucătar
- Der Koch gab sich viel Mühe mit der Zubereitung der Speisen.
Sinonime
- (gastr.) Essenzubereiter, Gastronom, Speisebereiter
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- Chefkoch
- Entremetier
- Fernsehkoch
- Haubenkoch
- Hobbykoch
- Hotelkoch
- Kantinenkoch
- Mietkoch
- Profikoch
- Schiffskoch
- Spitzenkoch
- Sternekoch
Cuvinte apropiate
Expresii
Vezi și
Nume propriu
Koch
Sinonime
- Coccejus, Köch, Kocher, Kochius, Köchle, Köchling, Kochly, Köchly, Kochmann, Kochs, Kock, Kocke, Köcker, Kocks, Kocmann, Koke, Koock, Kook, Kooker, Kox