Petru

română

Variante

• Petre, (reg.) Pătru

Etimologie

Inevitabil din greacă antică Πετρος (Petros) < din πέτρος (pétros, „piatră”).

Pronunție

• AFI: /ˈpe.tru/

Nume propriu

Declinarea substantivului Petru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	Petru	invariabil
Articulat	Petru	invariabil
Genitiv-Dativ	lui Petru	invariabil
Vocativ	-	invariabil

1. prenume masculin.

Cuvinte derivate

• Petreni
• Petrescu
• Petrești
• Petrică
• Petricică
• Petriș
• Petrișor
• Petroniu
• Petroșani
• Sâmpietru
• Sânpetru

Cuvinte compuse

• Sfântul Petru

Cuvinte apropiate

• Petersburg
• Petra
• Petruț

Referințe

• DEX online

---

corsicană

(corsu)

Etimologie

Inevitabil din greacă antică Πετρος (Petros) < din πέτρος (pétros, „piatră”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Nume propriu

Lloyd

1. prenume masculin; Petru

Referințe

• Wiktionary