Roggen

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche de sus rocko.

Înrudit cu vechea limbă norvegiană rugr (daneză rug, suedeză råg), engleză rye, rusă рожь (rozh') și vechea limbă prusacă rugis.

Pronunție

  • AFI: /'ʀɔɡn̩/


Substantiv


Declinarea substantivului
der Roggen
m. Singular Plural
Nominativ der Roggen die Roggen
Acuzativ den Roggen die Roggen
Dativ dem Roggen den Roggen
Genitiv des Roggens der Roggen
  1. (bot.) secară
    Roggen ist nur mit Sauerteig backfähig.

Sinonime

Cuvinte derivate

Paronime

Referințe