abbaiante

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul abbaiare („a lătra, a hămăi”) +‎ -ante.

Pronunție

• AFI: /abbaˈjante/

Adjectiv

Declinarea adjectivului abbaiante
	Singular	Plural
Masculin	abbaiante	abbaianti
Feminin	abbaiante	abbaianti

1. (despre câini) lătrând, hămăind
2. (p.ext., fig.) (despre oameni) care urlă

Cuvinte compuse

• tosse abbaiante

Cuvinte apropiate

• abbaiamento
• abbaiare
• abbaiata
• abbaiatore

Etimologie

Din abbaiare.

Verb

1. forma de participiu prezent pentru abbaiare.

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario