Sari la conținut

abrogate

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din abrogat.

Pronunție

  • AFI: /a.broˈga.te/


Adjectiv

  1. forma de feminin plural pentru abrogat.
  2. forma de neutru plural pentru abrogat.





(English)

Variante

Etimologie

Atestat pentru prima dată în 1526: din engleză medie abrogat, care provine din latină abrogātus, participiu perfect pasiv pentru abrogō („a abroga, a anula”).

Pronunție

  • AFI: /ˈæbɹəʊɡeɪt/, /ˈæbɹəɡeɪt/
  • (SUA) AFI: /æbɹoʊˌɡeɪt/, /ˈæbɹəˌɡeɪt/


Verb


Conjugarea verbului
to abrogate
Infinitiv to abrogate
Prezent simplu
pers. 3 sg.
abrogates
Trecut simplu abrogating
Participiu trecut abrogated
Participiu prezent abrogated
  1. (jur.) a abroga, a aboli
  2. (p.ext.) a termina, a pune capăt

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Pronunție

  • AFI: /ˈæbɹəɡət/
  • (SUA) AFI: /ˈæbɹəˌɡət/


Adjectiv

abrogate (necomparabil)

  1. (înv.) abrogat, abolit

Sinonime

Referințe





(italiano)

Etimologie

Din abrogare.

Pronunție

  • AFI: /abroˈɡate/


Verb

  1. forma de persoana a II-a plural la subjonctiv pentru abrogare.
  2. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru abrogare.

Etimologie

Din abrogato.

Adjectiv

  1. forma de feminin plural pentru abrogato.





(Latina)

Etimologie

Din abrogō.

Pronunție

  • (Latină clasică) AFI: /ab.roˈɡaː.te/
  • (Latină ecleziastică) AFI: /ab.roˈɡa.te/


Verb

  1. forma de persoana a II-a plural la imperativ prezent activ pentru abrogō.





(español)

Etimologie

Din abrogar.

Pronunție

  • AFI: /ab.ɾoˈɡa.te/


Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru abrogar împreună cu te.