abunde

Vezi și : abundé

română

Etimologie

Din abunda.

Pronunție

• AFI: /aˈbun.de/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru abunda.
2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru abunda.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din abundus („abundent”).

Pronunție

• AFI: /aˈbun.deː/

Adverb

abundē (comp. abundius, sup. abundissimē)

1. din plin, (în mod) abundent, pe deplin

Cuvinte apropiate

• abundāns
• abundanter
• abundantia
• abundō

Referințe

• Wiktionary

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din abundar.

Pronunție

• (Portugalia) AFI: /ɐˈbũ.dɨ/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru abundar.
2. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru abundar.
3. forma de persoana a III-a singular la imperativ afirmativ prezent pentru abundar.
4. forma de persoana a III-a singular la imperativ negativ prezent pentru abundar.

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din abundar.

Pronunție

• AFI: /aˈbun.de/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru abundar.
2. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru abundar.
3. forma formală de persoana a II-a singular la imperativ pentru abundar.