agrega

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză agréger < latină aggregare.

Pronunție

  • AFI: /a.gre'ga/


Verb


Conjugarea verbului
se agrega
Infinitiv a se agrega
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(la pers. 3) agregă
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să se agrege
Participiu agregat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre elemente) a se uni (într-un tot); a se alipi.
    Elementele unui tot se agrege.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe