alternanță
Etimologie
Din franceză alternance.
Pronunție
- AFI: /al.ter'nan.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului alternanță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | alternanță | alternanțe |
| Articulat | alternanța | alternanțele |
| Genitiv-Dativ | alternanței | alternanțelor |
| Vocativ | alternanțo | alternanțelor |
- insușirea de a alterna; revenire succesivă.
- schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul în flexiune sau în familie lexicală; ablaut.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online