alternanță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză alternance.

Pronunție

  • AFI: /al.ter'nan.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
alternanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alternanță alternanțe
Articulat alternanța alternanțele
Genitiv-Dativ alternanței alternanțelor
Vocativ alternanțo alternanțelor
  1. insușirea de a alterna; revenire succesivă.
  2. schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul în flexiune sau în familie lexicală; ablaut.


Traduceri

Referințe