altul

română

Din latină alter.

(pron.nehot.) (ține locul unui nume de ființă sau de lucru care nu este aceeași sau același cu altă ființă sau cu alt lucru despre care s-a vorbit, care este de față sau care este cel obișnuit)
Să răspundă altul
(pron.nehot.) (cu formă feminină și sens neutru) poveste, întâmplare.
(pron.nehot.) (în alternanță cu „unul”, „una”) celălalt, al doilea.

Unuia (și) altuia = oricui
Unii (și) alții = mulți
Unul ca altul = la fel, deopotrivă, egal
Unul mai... decât altul = fiecare la fel de..
Unul după altul = succesiv
Alta (acum)!, = exprimă dezaprobarea față de o propunere sau o veste neașteptată
Unul una, altul alta = fiecare câte ceva
Una (și) alta = de toate
Nici una, nici alta = cu orice preț; fără a se gândi prea mult
Până una-alta = deocamdată
Ba din una, ba din alta sau din una-n alta = din vorbă-n vorbă
Nu de alta = nu din alt motiv