amănunțime

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din amănunt + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /a.mə.nun'ʦi.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
amănunțime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ amănunțime amănunțimi
Articulat amănunțimea amănunțimile
Genitiv-Dativ amănunțimii amănunțimilor
Vocativ amănunțimeo amănunțimilor
  1. (rar) detaliu, amănunt.


Traduceri

Referințe