amenință

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : amenința

română

Etimologie

Din amenința.

Pronunție

  • AFI: /a.me.ninˈʦə/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru amenința.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru amenința.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru amenința.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru amenința.