analista

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : analistă

română

Etimologie

Din analistă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru analistă.





catalană

(català)

Etimologie

Din anàlisi („analiză”) + -ista.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /a.naˈlis.ta/
  • (central, oriental) AFI: /ə.nəˈlis.tə/


Substantiv

analista m.f., analistes pl.

  1. (șt.) analist, analistă

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din analisi („analiză”) + -ista.

Pronunție

  • AFI: /anaˈlista/


Substantiv

analista m., analisti pl.

  1. (șt.) analist

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Substantiv

analista f., analiste pl.

  1. (șt.) analistă

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din franceză analyste („analist”).

Pronunție

  • (Portugalia) AFI: /a.naˈliʃ.tɐ/
  • (Brazilia) AFI: /a.naˈlis.ta/, /a.naˈlis.tɐ/


Substantiv

analista m.f., analistas pl.

  1. (șt.) analist, analistă

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din análisis („analiză”) +‎ -ista.

Pronunție

  • AFI: /a.naˈli.sta/


Substantiv

analista m.f., analistas pl.

  1. (șt.) analist, analistă

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din anal („anale”) +‎ -ista.

Substantiv

analista m.f., analistas pl.

  1. (ist.) analist, analistă; cronicar

Cuvinte apropiate

Referințe