anatema

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : anatemă, anátema

română

Etimologie

Din anatemă.

Pronunție

  • AFI: /a.naˈte.ma/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru anatemă.





catalană

(català)

Etimologie

Din latină târzie anathema < greacă antică ἀνάθεμα (anáthema).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /a.naˈte.ma/
  • (oriental) AFI: /ə.nəˈte.mə/


Substantiv

anatema m., anatemes pl.

  1. (bis.) anatemă

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe





galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină târzie anathema < greacă antică ἀνάθεμα (anáthema).

Pronunție

  • AFI: /a.naˈtɛ.ma/


Substantiv

anatema m., anatemes pl.

  1. (bis.) anatemă

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină târzie anathema < greacă antică ἀνάθεμα (anáthema).

Pronunție

  • AFI: /anaˈtɛma/


Substantiv

anatema m., anatemi pl.

  1. (bis.) anatemă

Sinonime

Format:-anat-

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină târzie anathema < greacă antică ἀνάθεμα (anáthema).

Pronunție

  • AFI: /a.naˈte.ma/


Substantiv

anatema f., anatemas pl.

  1. (bis.) anatemă

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe