antepune

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din ante- + a pune (după franceză antéposer).

Pronunție

  • AFI: /an.te'pu.ne/


Verb


Conjugarea verbului
antepune
Infinitiv a antepune
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
antepun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să antepuie
Participiu antepus
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a pune înainte.


Traduceri

Referințe