architecte

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie architecte, care provine din latină architectus < greacă antică ἀρχιτέκτων ‎(arkhitéktōn); compus din ἀρχι- ‎(arkhi-, „șef”) + τέκτων ‎(téktōn, „constructor”).

Pronunție

  • AFI: /aʁ.ʃi.tɛkt/


Substantiv

architecte m.f., architectes pl.

  1. (arhit.) arhitect, arhitectă
  2. (p.ext.) arhitect, creator
    Le grand architecte de l'Univers.

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din architectus.

Pronunție

  • AFI: /ar.kʰi.ˈtek.te/


Substantiv

  1. forma de singular la vocativ pentru architectus.