auricul

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză auricule.

Pronunție

  • AFI: /a.u'ri.kul/


Substantiv


Declinarea substantivului
auricul
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ auricul auricule
Articulat auriculul auriculele
Genitiv-Dativ auriculului auriculelor
Vocativ auriculule auriculelor
  1. fiecare dintre cele două cavități superioare ale inimii.

Sinonime


Traduceri

Referințe