bălăcire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) bălăci.

Pronunție

  • AFI: /bə.lə'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
bălăcire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bălăcire bălăciri
Articulat bălăcirea bălăcirile
Genitiv-Dativ bălăcirii bălăcirilor
Vocativ bălăcire bălăcirilor
  1. acțiunea de a (se) bălăci; bălăcit.


Traduceri

Anagrame

Referințe