bălăcire

română

Etimologie

Din a (se) bălăci.

Pronunție

• AFI: /bə.lə'ʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului bălăcire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bălăcire	bălăciri
Articulat	bălăcirea	bălăcirile
Genitiv-Dativ	bălăcirii	bălăcirilor
Vocativ	bălăcire	bălăcirilor

1. acțiunea de a (se) bălăci; bălăcit.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• barăcile
• bacilare

Referințe

• DEX '98 via DEX online