băltău

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din baltă + sufixul -ău.

Pronunție

  • AFI: /bəl'təw/


Substantiv


Declinarea substantivului
băltău
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ băltău băltaie
Articulat băltăul băltaiele
Dativ-Genitiv băltăului băltaielor
Vocativ băltăule băltaielor
  1. (reg.) băltoi.


Traduceri

Anagrame

Referințe