barnhem
(svenska)
Etimologie
Compus din barn („copil”) + hem („casă”).
Pronunție
- AFI: /bɑːrnˌhɛm/
Substantiv
| Declinarea substantivului barnhem | ||||
| n. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | barnhem | barnhemmet | barnhem | barnhemmen |
| Genitiv | barnhems | barnhemmets | barnhems | barnhemmens |
- (constr.) orfelinat