belemnit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză bélemnite.

Pronunție

  • AFI: /be.lem'nit/


Substantiv


Declinarea substantivului
belemnit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ belemnit belemniți
Articulat belemnitul belemniții
Genitiv-Dativ belemnitului belemniților
Vocativ belemnitule belemniților
  1. gen de moluscă fosilă din clasa cefalopodelor.


Traduceri

Referințe