benedicțiune

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină benedictio, -onis. Confer franceză bénédiction.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
benedicțiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ benedicțiune benedicțiuni
Articulat benedicțiunea benedicțiunile
Genitiv-Dativ benedicțiunii benedicțiunilor
Vocativ ' '
  1. (bis.) grație, binecuvântare.

Sinonime


Traduceri

Referințe