biciuire
română
Etimologie
Din a (se) biciui.
Pronunție
- AFI: /bi.ʧju'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului biciuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | biciuire | biciuiri |
| Articulat | biciuirea | biciuirile |
| Genitiv-Dativ | biciuirii | biciuirilor |
| Vocativ | biciuire | biciuirilor |
- acțiunea de a (se) biciui și rezultatul ei; biciuială.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online