biciuire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) biciui.

Pronunție

  • AFI: /bi.ʧju'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
biciuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ biciuire biciuiri
Articulat biciuirea biciuirile
Dativ-Genitiv biciuirii biciuirilor
Vocativ biciuire biciuirilor
  1. acțiunea de a (se) biciui și rezultatul ei; biciuială.


Traduceri

Referințe