bimbașă

română

Variante

• bimpașă

Etimologie

Din turcă binbași.

Pronunție

• AFI: /bim'ba.ʃə/

Substantiv

Declinarea substantivului bimbașă
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bimbașă	bimbași
Articulat	bimbașa	bimbașii
Genitiv-Dativ	bimbașei	bimbașilor
Vocativ	bimbașă	bimbașilor

1. (înv.) comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă.

Expresii

• (astăzi fam.) A trăi ca (un) bimbașă = a trăi în belșug

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online