De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză biplan.
Substantiv
Declinarea substantivului
biplan |
| n. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
biplan |
biplane |
| Articulat |
biplanul |
biplanele |
| Genitiv-Dativ |
biplanului |
biplanelor |
| Vocativ |
biplanule |
biplanelor |
- avion cu două aripi de același tip, așezate paralel una deasupra celeilalte.
