bitumaj

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză bitumage.

Pronunție

  • AFI: /bi.tu'maʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
bitumaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bitumaj invariabil
Articulat bitumajul invariabil
Genitiv-Dativ bitumajului invariabil
Vocativ bitumajule invariabil
  1. așternere de bitum și piatră măruntă pe suprafața unui drum.


Traduceri

Referințe