bivoliță

română

Etimologie

Din bulgară биволиц (bivolica).

Pronunție

• AFI: /'bi.vo.li.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului bivoliță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bivoliță	bivolițe
Articulat	bivolița	bivolițele
Genitiv-Dativ	bivoliței	bivolițelor
Vocativ	bivoliță	bivolițelor

1. femela bivolului.
2. epitet dat unei femei grase, dizgrațioase, nesimțite.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online