bluf

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din engleză bluff.

Pronunție

  • AFI: /bluf/, /blaf/


Substantiv


Declinarea substantivului
bluf
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bluf blufuri
Articulat bluful blufurile
Genitiv-Dativ blufului blufurilor
Vocativ blufule blufurilor
  1. (livr.) atitudine neîntemeiată prin care se urmărește intimidarea cuiva.


Traduceri

Referințe