boicota

română

Etimologie

Din franceză boycotter.

Pronunție

• AFI: /boj.ko'ta/

Verb

Conjugarea verbului boicota
Infinitiv	a boicota
Indicativ prezent pers. 1 sg.	boicotez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să boicoteze
Participiu	boicotat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a exercita un boicot.

Cuvinte derivate

• boicot
• boicotare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciobota
• cobăito

Referințe

• DEX '98 via DEX online