Sari la conținut

brățea

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Refăcut din pluralul brățale (ieșit din uz < brățară).

Pronunție

  • AFI: /brəˈʦe̯a/


Substantiv


Declinarea substantivului
brățea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brățea brățele
Articulat brățeaua brățelele
Genitiv-Dativ brățelei brățelelor
Vocativ brățea brățelelor
  1. (reg.) brățară.


Traduceri

Anagrame

Referințe