brățea

română

Etimologie

Refăcut din pluralul brățale (ieșit din uz < brățară).

Pronunție

• AFI: /brəˈʦe̯a/

Substantiv

Declinarea substantivului brățea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brățea	brățele
Articulat	brățeaua	brățelele
Genitiv-Dativ	brățelei	brățelelor
Vocativ	brățea	brățelelor

1. (reg.) brățară.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bareta
• barate
• rabate
• rebată

Referințe

• DEX '98 via DEX online