brăzduire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a brăzdui.

Pronunție

  • AFI: /brəz.du'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
brăzduire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brăzduire brăzduiri
Articulat brăzduirea brăzduirile
Genitiv-Dativ brăzduirii brăzduirilor
Vocativ brăzduire brăzduirilor
  1. (rar) acțiunea de a brăzdui și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe