braccio
Aspect
(italiano)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ˈbratʧo/
Substantiv
braccio m., braccia sau (IV) bracci pl.
- (anat.) braț
- Il cane gli saltò in braccio.
- (tehn.) braț
- (fig.) putere, forță
- (fiz.) fathom, stânjen marin (= 185 cm)
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Etimologie
Din bracciare.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru bracciare.