braccio

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină brachium („braț”).

Pronunție

  • AFI: /ˈbratʧo/


Substantiv

braccio m., braccia sau (IV) bracci pl.

  1. (anat.) braț
    Il cane gli saltò in braccio.
  2. (tehn.) braț
  3. (fig.) putere, forță
  4. (fiz.) fathom, stânjen marin (= 185 cm)

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Etimologie

Din bracciare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru bracciare.

Referințe