branșa
română
Etimologie
Din franceză brancher.
Pronunție
- AFI: /bran'ʃa/
Verb
| Conjugarea verbului branșa | |
| Infinitiv | a branșa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
branșez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să branșeze |
| Participiu | branșat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a face un branșament sau un racord electric.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online