Sari la conținut

branșa

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză brancher.

Pronunție

  • AFI: /bran'ʃa/


Verb


Conjugarea verbului
branșa
Infinitiv a branșa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
branșez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să branșeze
Participiu branșat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face un branșament sau un racord electric.


Traduceri

Anagrame

Referințe