bravur
(svenska)
Etimologie
Atestat deja în 1841; din italiană bravura („bravură”).
Pronunție
- AFI: /braˈvʉːr/
Substantiv
| Declinarea substantivului bravur | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | bravur | bravuren | invariabil | invariabil |
| Genitiv | bravurs | bravurens | invariabil | invariabil |
- bravură
- Vi trodde inte han skulle klara av att jonglera samtidigt, men det fixade han med bravur.