bruftuire

română

Etimologie

Din a bruftui.

Pronunție

• AFI: /bruf.tuˈi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului bruftuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bruftuire	bruftuiri
Articulat	bruftuirea	bruftuirile
Genitiv-Dativ	bruftuirii	bruftuirilor
Vocativ	bruftuire	bruftuirilor

1. (reg. și fam.) acțiunea de a bruftui.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online