bruftuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a bruftui.

Pronunție

  • AFI: /bruf.tu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
bruftuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bruftuire bruftuiri
Articulat bruftuirea bruftuirile
Genitiv-Dativ bruftuirii bruftuirilor
Vocativ bruftuire bruftuirilor
  1. (reg. și fam.) acțiunea de a bruftui.


Traduceri

Referințe