bușuma

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /bu.ʃu'ma/

Verb

Conjugarea verbului bușuma
Infinitiv	a bușuma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	bușumez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bușumeze
Participiu	bușumat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a freca un cal cu un șomoiog de paie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online