buftea

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din buft + sufixul -ea.

Pronunție

  • AFI: /'buf.te̯a/


Substantiv


Declinarea substantivului
invariabil
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ invariabil invariabil
Articulat buftea invariabil
Genitiv-Dativ buftei invariabil
Vocativ bufteo invariabil
  1. (fam. și glumeț) om sau copil gras.


Traduceri

Referințe