bujeniță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ucraineană бужeнykя (buženycja).

Pronunție

  • AFI: /bu.ʒe'ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bujeniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bujeniță bujenițe
Articulat bujenița bujenițele
Genitiv-Dativ bujeniței bujenițelor
Vocativ bujeniță bujenițelor
  1. (reg.) carne afumată.


Traduceri

Referințe